Din ciclul: prost să fii. Ş-atât. Imaginează-ţi o lume în care tu eşti cel mai deştept om. Sau persoană, după caz. E frumos, nu? Te gâdilă plăcut la orgoliu, aşa-i? Deja râzi pe sub mustaţă, este? Pupa-l-ar mama de deştept, să nu-l deochi! Ho! Gata! Cel mai deştept din lume, în sensul că eşti înconjurat de proşti, pupa-te-aş pe chelie, că repede te-ai umflat în pene. O lume plină de proşti (şi numa' de ei) şi condusă de proşti. Cauza nu mai contează, să zicem numa' că, în ultimii vreo 200 de ani proştii, s-au înmulţit ca focile după ploaie (aşa mi-a venit mie cu foci, na!), în timp ce oamenii deştepţi, nu. O mică pauză de publicitate să-ţi imaginezi cum ar fi. Ţi-ai? Nu-i bai, continuăm.
Prin urmare, proşti peste tot. Oriunde, oricum, oricând, oricâţi. Siiiigur că da, frumoşilor, nu tre' să v-o imaginaţi, e chiar lumea în care trăiţi. Haida, de! V-aţi îngrămădit voi, toţi genialii, la mine pe blog! Vă simţiţi zilnic asaltaţi de proşti, vă loviţi de ei peste tot: la serviciu, la şcoală, în tren, pe stradă, în troleu, la coadă, la cinema, la teatru, în vacanţă, în avion, acasă, în oglindă, ho!
Înapoi în lumea asta, dezlănţuită. Acum e bine, ne trebuie şi proşti, veţi spune, e drăguţ, sunt haioşi, că râzi de ei, te distrezi. Da' să fie peste tot? Ce ne facem? "Ne şocăm"?
;)Dacă nu vă ajută nicicum şi nicicum imaginaţia, nu vă suprasolicitaţi neuronii degeaba. Nu-i bai, uitaţi-vă la
Idiocracy, că de fapt atât vroiam să vă zic. Vi-l recomand. E unul din acele filme pe care le vezi (musai până la capăt, boule!), nu rămâi cu nimic (ba parcă-ţi şi ia ceva), uiţi tot după juma' de oră, dar îţi aminteşti de el când te aştepţi mai puţin. Ceea ce vă doresc şi vouă.
Şi ca să-l parafrazez pe
ăsta ce-a fost premier cândva demult, nu foarte demult: să-mi număraţi voi (ho, nu v-aruncaţi ca gâştele la măritat) greşelile din textul la care tocmai ce căscaţi şi belirăţi ochii. Care scrie numărul magic, adică exact câte sunt, ia un premiu. Nu că ce premiu! E surpriză. Chiar şi pentru mine.
